Școlile… Școlii Politehnice din Timișoara – Universitatea Politehnica Timișoara

Școala Politehnică din Timișoara și-a creat prestigiul de care se bucură astăzi și locul de frunte pe care îl ocupă pe plan național și internațional și datorită dăruirii de care, de-a lungul vremii, au dat dovadă profesorii săi.

Încă de la înființare, aici au venit să predea cadre didactice de înaltă ținută profesională, ingineri din industria aflată în plină înflorire în zonă, care s-au angajat cu toată hotărârea în edificarea unei școli pe măsura năzuințelor și a spiritului Timișoarei, spirit ce avea să pătrundă, așa cum spunea și Regele Ferdinand, între zidurile primei instituții de învățământ superior din vestul țării.

Dacă astăzi Politehnica se poate lăuda și cu „zidurile”, spiritul a existat cu mult înaintea acestora. Iar toate greutățile începutului au putut fi învinse prin calitatea excepțională a cadrelor didactice, a căror prestație academică de înaltă ținută au propulsat Politehnica timișoreană printre valorile instituționale perene ale României. Au fost profesori care au creat în jurul lor adevărate școli în domeniile lor, multe dintre ele în premieră națională. Iar în aceste școli s-a format o pleiadă de studenți eminenți, care au dus mai departe tradiția.

Valeriu ALACI

Fondator al cercetării științifice în matematică

Unul dintre continuatorii spiritului lui Traian Lalescu, Valeriu Alaci e numit, la 1 noiembrie 1921, profesor cu titlu provizoriu la nou înființata Școală Politehnică din Timișoara și profesor definitiv la 1 ianuarie 1925. O activitate importantă a profesorului Alaci este legată de RMT, Revista de Matematică din Timișoara. În perioada 1922-1949, în calitate de redactor șef, a reușit să trezească interesul pentru matematică în rândul multor generații de tineri. Aici își publică majoritatea lucrărilor, una din cele mai importante fiind Trigonometria pătratică. Valeriu Alaci a fost membru permanent în conducerea „Societăţii Ştiinţifice a Şcolii Politehnice din Timişoara", întemeiată în anul 1923, și preşedinte al acesteia din anul 1930. A fost, în perioada de început, principalul promotor al cercetării științifice în Politehnică.

Plautius ANDRONESCU

Creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică

A fost un inginer electrotehnician român, creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică, membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor. A absolvit Școala Politehnică Federală din Zürich în 1918, iar între 1919 - 1923 a lucrat ca asistent în aceași instituție. În 1922 primește titlul de doctor în științe tehnice, iar în 1923 pe cel de doctor docent. Întors în țară în 1925, acceptă să primească șefia catedrei de electrotehnică și electricitate la nou-înființata Școală Politehnică din Timișoara, pe care o va conduce timp de 40 de ani. Aici înființează și primul laborator de tehnică a tensiunilor înalte din țară (1927). A fost rectorul Politehnicii în perioada războiului (1941-1944).

Constantin AVRAM

Întemeietorul Școlii de beton armat

A fost un inginer român, specialist în beton armat, membru corespondent al Academiei Române, întemeietorul Școlii de beton armat și a Laboratorului de cercetare în domeniul betonului din Timișoara. A urmat Școala de Geniu la București și Versailles, Facultatea de Construcții Civile la Politehnica din București. Între anii 1963-1971 a fost rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara. A participat la construirea uzinelor de la Reșița și a complexului de la Văliug. În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române. De asemenea, a fost membru al Comitetului European al Betonului din Paris, iar în 1980 este distins cu Medalia de Argint a Federației Internaționale a Precomprimării.

Coloman BAKONY

Creatorul disciplinei Tehnologia Materialelor

A devenit profesor suplinitor la catedra de Tehnologia materialelor la 15 noiembrie 1925. La 15 decembrie 1930 devine profesor cu titlu definitiv, situație în care va rămâne până la pensionare. Profesorul Bakonyi a depus un efort continuu pentru dezvoltarea ascendentă a disciplinei Tehnologia materialelor. A contribuit la realizarea primelor automotoare românești, care rivalizau prin confort, viteză și condiții silențioase de mers cu orice alte automotoare construite în Europa. Tot el a realizat primul laborator de tehnologie mecanică, cuprinzând lucrări practice cu o tematică variată.

Marin BĂNĂRESCU

Fondatorul școlii de mașini termice

Profesor universitar la Facultatea de Mecanică, e cunoscut ca întemeietorul școlii românești de mașini termice, fiind și autor al primului tratat de motoare cu ardere internă apărut în limba română. A fost decan al facultății de Electromecanică (1926 – 1942), rector al Școalei Politehnice din Timișoara (1944 – 1946) și șef al Catedrei de Mașini Termice (1948 – 1962). În 1924 profesorul Marin Bănărescu a înfiinţat laboratorul de maşini cu ardere internă, care, decenii de-a rândul, a fost singurul de acest fel din România. În acest laborator s-au făcut studii de încercare şi omologare a motoarelor de tractor, de autocamioane, de autoturisme şi a unor motoare stabile contribuind astfel la creerea şi dezvoltarea industriei maşinilor termice.

Aurel BĂRGLĂZAN

Întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice

A fost un inginer român, profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara, membru corespondent al Academiei Române. Este considerat întemeietorul școlii românești de mașini hidraulice. A fost decan al facultăților de Electromecanică și Mecanică. Și-a început activitatea științifică încă de pe băncile școlii, lucrarea sa de diplomă, făcută în colaborare cu Octavian Smigelschi, având ca temă „Studiul unui canal navigabil Cernavodă – Constanța”. Traseul propus este practic traseul actualului canal Dunăre-Marea Neagră. Rezultatele obținute în Laboratorul de mașini hidraulice au permis proiectarea unor pompe și turbine hidraulice, acumulând astfel experiența necesară producerii echipamentelor pentru hidrocentralele din România.

Ștefan CĂPROIU

Pionier al specializării de Mașini Agricole

Cadru didactic de înaltă ținută profesională, Ștefan Căproiu a fost unul dintre neobosiții militanți pentru modernizarea și mecanizarea agriculturii în țara noastră, un adevărat pionier al specializării de Mașini Agricole din învățământul superior tehnic românesc. A fost decan al Facultății de Mecanică Agricolă de la Politehnica timișoreană între anii 1965-1970 și 1972-1976. Merită subliniată contribuția sa majoră la proiectarea, construirea și dotarea unor laboratoare moderne, precum și la asigurarea unui bogat material documentar din literatura de specialitate română și străină. Dicționarul de Mecanică Agricolă coordonat de profesorul Ștefan Căproiu este prima lucrare de acest gen din România.

Alexandru CIȘMAN

reatorul școlii de magnetism

A fost un fizician român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1963. A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. A fost cooptat în colectivul de cadre didactice al Universității Politehnica Timișoara în 1948, ca șef al catedrei de fizică generală. Cișman a organizat la Politehnica din Timișoara un laborator de cercetări magnetice. În această ultimă etapă a activității sale, s-a ocupat aproape exclusiv cu probleme legate de mecanismul intern al magnetizării. Profesorul Cișman a creat o școală de magnetism în care și-au desăvârșit pregătirea științifică mulți dintre studenții săi. În cele 12 ore de muncă zilnică simțea nevoia să se mai și odihnească și o făcea cântând la pian, spre delectarea celor ce se găseau ocazional în zonă.

Haralambie COCHECI

Inițiatorul școlii de arhitectură din Timișoara

Haralambie COCHECI - inițiatorul școlii de arhitectură din Timișoara

Specializarea de arhitectură s-a înfiinţat în anul 1970 în cadrul Facultăţii de Construcţii din Timişoara, în baza Ordinului 876/31 emis în luna iulie de Ministerul Invăţământului de la acea vreme. Pentru debutul şi dezvoltarea şcolii, arhitectul Haralambie Cocheci a adunat în jurul său cei mai buni profesionişti din Timişoara şi Arad, creând un colectiv inimos, format din personalităţi remarcabile. Pot fi amintiţi în acest sens Hans Fackelmann, Sorin Gavra, Cristea Miloş, Victor Gioncu, sculptorul Peter Jecza. Realizările de excepţie obţinute în foarte scurt timp de Secţia de Arhitectură din Timişoara au fost rezultatul climatului de bună înţelegere, încredere şi optimism din cadrul colectivului, cultivat de Haralambie Cocheci, precum şi încurajării iniţiativelor individuale.

Vasile COCHECI

Părintele Școlii de protecția mediului

O dată cu înființarea Facultății de Chimie Industrială din Timișoara, a fost numit conferențiar al nou-înființatei facultăți, la disciplina de tehnologie chimică generală. În urma strădaniilor sale, la facultatea de chimie industrială din Timișoara a funcționat, pentru prima dată în România, o grupă specializată în domeniul protecției calității apelor și epurării apelor reziduale, inginerul Cocheci fiind un adevărat promotor al conceptului de protecția calității apelor și, implicit, a mediului. Vasile Cocheci a fost cel care a realizat și a dat în funcțiune prima hală pilot din învățământul superior chimic pe platforma Azur, iar în 1976. I-a revenit, de asemenea, un deosebit merit la întemeierea învățământului de mediu și a școlii de cercetare în acest domeniu.

Gavril CREȚA

Întemeietorul școlii românești de turbine cu abur

A fost un inginer român care a realizat proiectarea turbinelor cu abur fabricate la UCM Reșița, devenind apoi profesor universitar la Facultatea de Mecanică a Universității Politehnica Timișoara. Una dintre primele sale lucrări a fost cea de realizare a turbinelor de la amenajarea hidroenergetică Crăinicel, pe Bârzava, care prezenta o soluție originală pe plan mondial, lucrare pentru care a primit Premiul de Stat clasa I. O realizare mai puțin cunoscută a sa, datorită secretului, a fost un turbocompresor pentru hidrogen sulfurat, destinat cercetărilor de punere la punct a tehnologiei originale românești de obținere a apei grele, realizat în atelierele Facultății de Mecanică din Timișoara.

Josif DICK

Fondatorul Școlii de Tehnologia Produselor Farmaceutice

Încă de la începurile Facultății de Chimie Industrială din cadrul Politehnicii timișorene, conducerea acesteia a căutat să aducă personalități consacrate în domeniu. Pentru „Produse farmaceutice” a fost adus, tocmai de la Cluj, profesorul Iosif Dick, acesta fiind fondatorul Școlii de Tehnologia Produselor Farmaceutice. Sub conducerea sa, în Politehnică au fost susținute 13 teze de doctorat în domeniul Chimiei și tehnologiei medicamentelor.

Toma DORDEA

Creatorul Școlii de mașini, aparate și acționări electrice

A fost un academician român, profesor universitar la Politehnica Timișoara, specialist în domeniul mașinilor electrice. Începând din anul 1994, a fost președintele filialei Timișoara a Academiei Române. De asemenea a fost membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România. A avut o continuă activitate de cercetare în domeniul mașinilor electrice, cu rezultate deosebit de valoroase, urmărind, deopotrivă, aplicarea acestora în economie. A fost de-a dreptul fascinat de posibilitățile și performanțele de calcul ale ordinatoarelor electronice, ceea ce l-a ajutat să fie un adevărat deschizător de drumuri al școlii moderne de mașini, aparate și acționări electrice.

Coriolan DRĂGULESCU

Ctitor al Facultății de Chimie Industrială și Ingineria Mediului

A fost un academician român, chimist, membru titular (din 1963) al Academiei Române. Format și încadrat la Facultatea de Științe a Universității din Cluj, la începutul celui de Al Doilea Război Mondial se refugiază împreună cu facultatea la Timișoara, unde înființează, în cadrul Institutului Politehnic din Timișoara, Facultatea de Chimie Industrială, al cărei decan devine. Înființează, de asemenea, Baza de Cercetări Științifice din Timișoara. Devine pentru scurt timp Rector al IPT, apoi ministru adjunct în Ministerul Educației și Învățământului, însă este demis ca urmare a mișcărilor studențești din Timișoara din 1956. Numele său îl poartă astăzi Institutul de Chimie „Coriolan Drăgulescu” din Timișoara.

Gheorghe FACSKO

Părintele Școlii de Electrochimie, Coroziune și Tehnologii Electrochimice

Se poate afirma că profesorul Gh. Facsko, primul electrochimist „veritabil” încadrat în Politehnica timişoreană (1947), apoi în nou-înfiinţata Facultate de Chimie Industrială (1948), are meritul de a fi iniţiat această nouă direcţie de cercetare. Prin teza sa de doctorat Electrogravimetrie cu electrozi vibraţi (1965), şcoala de electrochimie timişoreană, condusă de profesorul Gh. Facsko, îşi începe afirmarea la nivel internaţional, aducând contribuţii majore la elucidarea multor aspecte teoretice şi aplicative ale transportului de masă în procesele electrolitice.

Zeno GROPȘIAN

Fondatorul disciplinei Aparate, Instalații și Procedee

Una dintre cele șase catedre cuprinse în cadrul facultății de Chimie Industrială încă de la înființarea ei a fost cea de „Mașini, aparate și instalații chimice”, catedră care a avut ca scop principal instruirea studenților în domeniul ingineriei chimice. Primul șef al catedrei a fost prof.dr.ing. Zeno Gropșian. Disciplina predată se numea în acea perioadă „Aparate, instalații și procedee”. În anul 1955, este desemnat ca decan al Facultăţii de Chimie Industrială.

Francisc Viliam KOVACS

Întemeietorul școlii românești de robotică

Prof. Kovacs a avut o întreagă, multilaterală şi fructuoasă activitate de cercetare ştiinţifică. La îndemnul acad. Ioan Anton, pe atunci rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia”, prof. Kovacs a început să se ocupe din 1979 de Robotică. După 1980, prof. Kovacs a predat mai multe discipline la profilul Robotică, fiind unul dintre deschizătorii de drum a predării acestui modern domeniu de ştiinţă în România. Ca urmare a activităţii Colectivului de Cercetare – Proiectare Multidisciplinar de Robotică, condus de Prof. Kovacs, s-au realizat primul robot industrial românesc REMT-1 şi prima celulă de fabricaţie flexibilă robotizată, pentru prelucrarea prin aşchiere a arborilor motoarelor electrice (în 1982, rezultate distinse cu premiul „Traian Vuia” al Academiei Române), 12 alte tipuri de roboţi şi manipulatoare sincrone – 2 premiate la TIB cu medalia de aur (1987 şi 1988), şi 7 sisteme de fabricaţie flexibilă robotizate.

Traian LALESCU

Fondator al Școlii Politehnice din Timișoara

Academician și matematician român, profesor universitar la București și la Timișoara, a fost primul rector al Școlii Politehnice din Timișoara. Personalitate proeminentă a școlii matematice românești, are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate. Este unul din fondatorii teoriei ecuațiilor integrale. A lăsat numeroase studii în domeniile ecuațiilor funcționale, seriilor trigonometrice, fizicii matematice, geometriei, algebrei, istoriei matematicii. A militat pentru înființarea Școlii Politehnice din Timișoara al cărei prim rector a fost în 1920. În această calitate, prima sa grijă a fost să găsească cadrele didactice corespunzătoare.

Nicolae MAIOR

Întemeietorul Școlii timișorene de drumuri și poduri

În 1941, după multe insistențe și prin efortul unor profesori de la Politehnica din Timișoara, cât și a unor intelectuali luminați din Banat, se înființează mult-dorita Facultate de Construcții, iar printre primii profesori a fost cooptat și Nicolae Maior. A slujit universitatea cu devotament și pricepere până la pensionarea din 1964 și, ulterior, ca profesor consultant, până la stingerea din viață. În anii cât a fost profesor activ, dar și în perioada în care a activat ca profesor consultant, Nicolae Maior a condus și a coordonat activitatea în domeniul geotehnicii și a fundațiilor. Reînființarea la Facultatea de Construcții din Timișoara a specializării de Drumuri a permis specialistului care era Nicolae Maior șă îndrume și să eficientizeze și grupul de discipline asociat acestei specializări.

Dan MATEESCU

Creatorul Școlii de construcții metalice

A fost un inginer român, membru titular al Academiei Române și fost președinte al filialei Timișoara. A absolvit în 1934 Școala Politehnică de la Berlin - Charlottenburg. În perioada 1935-1948 introduce în România noi metode de proiectare a structurilor pentru podurile metalice învățate în Germania. În anul 1948 devine profesor titular la disciplina de construcții metalice, pe care o va preda până în 1981 când s-a pensionat. Prima preocupare în momentul transferării la Institutul Politehnic din Timișoara a fost crearea în 1950 a Laboratorului de Construcții Metalice. A fost decan al Facultăţii de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic Timişoara în perioada 1961-1976. A desfăşurat şi o impresionantă activitate de proiectare: cupola Pavilionului Expoziţiei Naţionale din Bucureşti, structura metalică a Centralei hidroenergetice Porţile de Fier I etc.

Corneliu MIKLOȘI

Întemeietorul școlii românești de sudură

Cariera didactică și-a desfășurat-o între anii 1939 - 1963 la Universitatea Politehnica Timișoara. În 1949 a fost decan al Facultății de Electrotehnică, iar între anii 1953 - 1961 șef al Catedrei de Utilajul și Tehnologia Sudării din Facultatea de Mecanică. Pe baza cercetărilor proprii, a început să predea și primul curs de metalografie din ţară, la Politehnica timişoreană. a înființat chiar un cerc pentru dezvoltarea sudurii și a editat prima revistă de sudură din țară, cercetările sale în domeniu având valabilitate până în ziua de astăzi. De numele lui Cornel Mikloși se leagă, din 1938, și una din marile invenții ale unui timișorean. Este vorba de maşina de sudat capete de şină fără articulaţii, cunoscută sub numele de „Taurus", o premieră mondială care a deschis un nou drum în dezvoltarea căilor ferate. În 1946, Miklosi a proiectat primele tramvaie cu boghiuri. Punctualitatea cu care circulau, cu o eroare de doar plus-minus 40 secunde, i-a făcut pe timişoreni să spună că îşi puteau potrivi ceasurile după programul creat de directorul Tramvaielor Comunale.

Roland MINGES

Fondatorul disciplinei Automatizarea Proceselor Chimice

Necesitățile impuse de dezvoltarea rapidă a industriei chimice au determinat, în 1960, introducerea unei discipline de studiu noi „Automatizarea proceselor chimice” încredințată absolventului (1953) Facultății de Chimie Industrială din Timișoara, dr.ing. Roland Minges, care și-a format un colectiv prin încadrarea unor preparatori-asistenți din cadrul primelor serii care au urmat cursul de automatizări. Profesorul Minges a reușit, aproape din nimic, să facă o documentare și să prezinte încă de la început un curs interesant. Tot prof. Roland Minges a făcut demersurile necesare pentru organizarea unui laborator de automatizări și pentru introducerea în planurile de învățământ a disciplinei „Optimizarea proceselor chimice”.

Tiberiu MUREȘAN

Fondator al școlii de electronică

A urmat Facultatea de Electrotehnică, devenind inginer în anul 1951. A acceptat propunerea de a deveni cadru didactic la aceeaşi facultate, la disciplina de Electronică industrială. Alături de profesorul Alexandru Rogojan, prof. Tiberiu Mureşan a avut un rol decisiv în înființarea specializării de Electronică în anul 1970, preluând disciplina de Circuite integrate analogice şi digitale, pe care a dezvoltat-o şi predat-o până la pensionare. O mare parte a activităţii sale didactice şi ştiinţifice a fost dedicată roboticii, domeniu care în anii ’70 a luat în Timişoara un avânt considerabil, cu priorităţi pe plan naţional. A reuşit să formeze împreună cu profesorul Francisc Kovacs, de la Facultatea de Mecanică, cel mai mare colectiv de cercetare din Politehnică.

Ilie MURGULESCU

Ctitor al Facultății de Chimie Industrială

A fost un chimist român, membru titular al Academiei Române din 1952 și președinte al Academiei între anii 1963-1966. Cercetările științifice efectuate de profesorul Murgulescu în domeniul chimiei fizice au abordat teme legate de: structura moleculară și spectroscopie, cinetică chimică, termodinamică chimică, electrochimie, radiochimie, chimie anorganică și analitică. Între anii 1947-1949 a fost rector al Institutului Politehnic Timișoara, în mandatul său fiind înființată Facultatea de Chimie Industrială. În 1974 s-a opus inițial alegerii Elenei Ceaușescu direct membru titular al Academiei Române. În 1977 a fost marginalizat de conducerea politică, după ce s-a opus măsurii dictate de Nicolae Ceauşescu de a scoate Institutul de Chimie Fizică de sub tutela Academiei.

Aurel Carol NANU

Părintele tehnologiilor neconvenționale

Personalitate ştiinţifică de prim rang, inconfundabilă pe plan naţional şi internaţional, profesorul Aurel Nanu este un nume de referinţă a tehnologiei materialelor. Începând cu anul 1924, disciplina de Tehnologia materialelor se studiază pornind de la şcoala de tehnologie din Timişoara, iar după 1965, predarea acestei discipline se face având la bază cursul profesorului Aurel Nanu, care a imprimat o nouă concepţie, fenomenologică, în tehnologia materialelor, contribuind decisiv la ridicarea acesteia la rang de ştiinţă. “. Este autor a 8 invenţii înregistrate, 48 de prototipuri de noi maşini realizate, 65 de noi tehnologii aplicate. De asemenea a coordonat realizarea a 13 volume din „Tratatul de tehnologii neconvenționale”.

Ioan Sorin NANU

Fondatorul specializarii Tehnologia Compusilor Macromoleculari

Direcția de specializare Tehnologia Compușilor Macromoleculari a fost una dintre primele specializări dezvoltate datorită evoluției industriei chimice românești, în special a celei de sinteză a monomerilor, a polimerilor și a prelucrării acestora. Ulterior, a devenit necesară înființarea unei secții de specializare în domeniul polimerilor și a prelucrării acestora în cadrul domeniului inginerie chimică. Secția s-a dezvoltat sub conducerea prof.dr.doc. Ioan Nanu care, cu ajutorul unor întreprinderi de profil din Timișoara, a reușit punerea la punct a laboratoarelor specifice specializării.

Ștefan NĂDĂȘAN

Întemeietorul școlii românești de încercarea materialelor

În 1925 răspunde invitației profesorului C.C. Teodorescu și devine și asistentul său la Catedra de rezistența materialelor a Școlii Politehnice, de care se leagă pentru totdeauna. Aici, împreună cu profesorul, pune bazele laboratorului de încercări și se asociază și cu academicianul Corneliu Miklosi pentru ca împreună să înființeze, în anul 1937, „Cercul pentru încurajarea sudurii”. În anul 1939 susține teza de doctorat cu titlul „Rezistența dinamică a fontei”, obținând primul titlu de doctor în inginerie acordat la Universitatea Politehnica din Timișoara. contribuie decisiv la înființarea la Timișoara în anul 1949 a Institutului de proiectări în construcția de mașini, cunoscut mai apoi sub denumirea IPROM, pe care l-a și condus în perioada 1949 – 1954, precum și la înființarea în anul 1954 a Institutului de metrologie.

Giorgio OSTROGOVICH

Creatorul Școlii de chimie organică în Timișoara

Chimia organică a reprezentat întotdeauna una dintre direcțiile fundamentale în cadrul Facultății de Chimie Industrială în formarea unui inginer chimist, alături de chimia anorganică, chimia fizică și ingineria chimică. În cadrul Facultății, bazele au fost puse de către prof.dr.doc. Giorgio Ostrogovich, membru corespondent al Academiei Române, fiul profesorului universitar Adriano Ostrogovich. Direcțiile de cercetare inițiate de acad. Giorgio Ostrogovich s-au prepetuat, putem spune, până în prezent.

Mircea-Dimitrie RAȚIU

Inițiatorul analizei anelastice

A fost om de știință român, inginer, doctor în științe tehnice, Profesor onorific al Universității Politehnica din Timișoara, frate al politicianului Ion Rațiu. În Institutul Politehnic a fost: asistent stagiar (preparator), 1948; asistent titular, 1949; șef de lucrări, 1951; cel mai tânăr conferențiar, 1954 și conducător de doctorat, 1968. A fost tratat ca un proscris atât în regimul de dictatură militară cât și în regimul comunist. Deși apreciat în plan profesional, a fost înlăturat de două ori din universitate, 1951 și 1957 și i-a fost respinsă cererea de înscriere la doctorat pe motive politice, 1955. În semn de recunoaștere a realizărilor sale în domeniul metrologiei, este admis la doctorat în 1961, este decorat cu ordinul Meritul Științific clasa a III-a și primește diploma de excelență pentru contribuții remarcabile la dezvoltarea metrologiei, 1966. S-a remarcat în rezolvarea problemelor de rezistență la fisuri a structurilor din oțel sudate. Pe plan internaținal este considerat inițiatorul analizei anelastice în validarea operabilității instalațiilor sub presiune și a sclerometriei în metrologia încercărilor de materiale.

Remus RĂDULEȚ

Ceatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii

A început studiile superioare în 1923 la Facultatea de Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara. A primit diploma de inginer electromecanic în 1927, fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din Timișoara. Formația sa enciclopedică, cunoștințele dobândite ca student la Timișoara și ca doctorand la Zürich și harul său pedagogic i-au permis să predea cu deosebită competență atât discipline fundamentale, precum Fizica, dar și discipline de ultimă oră: Mașini electrice, Centrale electrice sau Tehnica curenților slabi, care a devenit ulterior primul curs de Electronică din Institutul timișorean. Remus Răduleț a fost creatorul școlii românești de Bazele Electrotehnicii. A coordonat elaborarea Manualului Inginerului (HUTTE) și a Lexiconului Tehnic Român, ediția I–a, în opt volume.

Iosif REICHEL

Inițiator al specializării de Industrii Organice

Chiar dacă avea probleme de „dosar”, profesorul Iosif Reichel, reprezentantul firmei Bayer în România, a fost adus și susținut de conducerea Facultății de Chimie Industrială, nou-înființată în Politehnica timișoreană, fiind titularul disciplinei de Coloranți. Bazele specializării de Tehnologia Compușilor Organici, parte integrantă a tehnologiilor organice, au fost puse de Iosif Reichel (Tehnologia Coloranților) și Iosif Dick (Tehnologia Produselor Farmaceutice).

Alexandru ROGOJAN

Întemeietorul școlii românești de calculatoare

În 1948 devine profesor suplinitor la Institutul Politehnic Timișoara, la disciplina „Tehnica curenților slabi”, iar în 1952 șeful catedrei de Măsuri Electrice, pe care o va coordona până la pensionare, în 1983. Din 1960 s-a dedicat domeniului calculatoarelor, în special părții electronice a lor. A realizat prima memorie cu ferite din România, realizare pentru care a primit Premiul Academiei Române. Începând din 1960 lucrează la realizarea calculatoului CETA, bazat pe principiile calculatorului PDP-8, calculator finalizat în 1973. În 1965 înființează la IPT prima secție din România de specializare în calculatoare, prima promoție fiind cea din 1966.

Constantin C. TEODORESCU

Fondatorul Școlii de rezistența materialelor

În toamna anului 1920 - odată cu înființarea Școlii Politehnice din Timișoara - directorul de atunci, renumitul matematician Traian Lalescu, l-a chemat pentru a îndeplini funcția de subdirector. În perioada 1920 - 1924 a funcționat că profesor suplinitor de rezistența materialelor și mecanică rațională. În 1923 a fost numit profesor provizoriu de rezistența materialelor la Politehnica din Timișoara, iar în 1926 profesor titular. Profesorul C. C. Teodorescu este primul care a aplicat pe larg metodele statistice pentru încercările materialelor. Profesorul C. C. Teodorescu a publicat primul curs de rezistența materialelor de la noi din țară în 1923, la Editura Școlii Politehnice din Timișoara, reeditat în 1926. A creat, la Timișoara, primul laborator din țară de încercare a materialelor.

Victor VÂLCOVICI

Creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești

A fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. În 1921, în urma înființării Școalei Politehnice din Timișoara, grație stăruințelor lui Traian Lalescu, Vâlcovici devine profesor la Timișoara și este ales rector al noului centru de învățământ superior tehnic. Victor Vâlcovici este considerat creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești și primul mecanician de anvergură pe care l-a dat țara noastră. Opera sa științifică are peste 150 de lucrări dedicate mecanicii analitice, teoriei elasticității, astronomiei și cosmogoniei.

Victor VLAD

Întemeietor al Facultății de Construcții din Timișoara

A fost un arhitect și inginer constructor român, profesor universitar la Universitatea Politehnica Timișoara. Este cunoscut ca întemeietor al Facultății de Construcții din Timișoara și ca proiectant al mai multor biserici ortodoxe din Banat și Transilvania. La Politehnica timișoreană se preocupă și de aspecte ale vieții sociale, înființând în 1920 Societatea Sportivă a studenților Școlii Politehnice, originea lui Poli Timișoara, fiind primul ei președinte. În 1957 a fost decorat cu Ordinul Muncii cl. a III-a, iar în 1962 a primit titlul de profesor universitar emerit. A organizat și a fost un lung șir de ani președintele filialei Banat a Uniunii Arhitecților din România.

Ioan VLĂDEA

Fondatorul Școlii timișorene de termotehnică

A urmat Facultatea de Electromecanică a Școalei Politehnice din Timișoara, pe care a absolvit-o în 1931. Ca profesori i-a avut pe Victor Vâlcovici, Valeriu Alaci, Plautius Andronescu, Pompiliu Nicolau, Victor Vlad și Marin Bănărescu. La 8 decembrie 1948 este numit profesor și șef al Catedrei de Termotehnică, nou înființate, calitate pe care o va deține până la pensionare, în 30 septembrie 1973. La 26 octombrie 1954 este atestat profesor la disciplina „Termotehnică”, iar din decembrie 1954 primește titlul de „doctor docent în științe tehnice” și dreptul de a conduce doctorate, calitate în care conduce doctoratele colaboratorilor săi, care vor deveni cadre didactice alte Catedrei de Termotehnică, reușind sa creeze o adevărată școală de cercetare în domeniu.

Ion ZĂGĂNESCU

Părintele învăţământului în domeniul materialului rulant în România

Între 1930 şi 1932 este conferenţiar la disciplina Calcul Grafic şi Vectorial. Între 1932 şi 1936 renunţă la activitatea didactică. Revine în 1936 la catedra de Maşini Termice, colaborând intens cu profesorul Bănărescu la transformarea Laboratorului de Maşini Termice într-un centru modern de instruire al studenţilor şi de cercetare pentru industrie. În 1941 devine profesor la disciplina de Material Rulant, funcţie pe care o va păstra până după pensionare (1972). A pus bazele învăţământului în domeniul materialului rulant în România. . Este singurul dascăl care a efectuat naveta Bucureşti-Timişoara timp de douăzeci de ani.